Ploua. Ploua atat afara, cat si in inima mea. In gand mi se deruleaza o serie de intamplari, de momente, de amintiri... Parca sunt atat de lacoma si simt ca am atatea nevoi. Nu stiu ce e cu mine... Nimic nu ma mai multumeste si mereu am nevoie de mai mult. Nu ma mai recunosc. Pe zi ce trece imi ranesc prietenii, pe zi ce trece fac lucruri absurde, banale, fara sens.
      Simt ca nimeni nu vrea langa el o persoana ca mine, parca toti ma resping si fug de mine, nu-mi gasesc linistea alaturi de nimeni.
      Ciudat sentiment, insa... Cu fiecare bataie a inimii mele parca ma indragostesc de tine si cu fiecare bataie a inimii tale parca cresc in ochii tai si mai mult. Fiecare privire a ta ce se indreapta spre mine ma face sa ma simt speciala, ma face sa cred ca o sa contez in curand foarte mult pentru tine.
       Nu esti genul meu si nu cred ca o sa fii vreodata, dar imi placi. Esti simplu.. Complicat de simplu. Atitudinea ta nu vrea sa-mi prezinte nimic despre tine.. Daca te cunosc? Cred ca nu foarte mult.. Dar am invatat sa imi dau seama ce gandesti din priviri.