Nici nu pot sa ma uit in spate si sa vad cat de mult greseam, cate prostii am spus. Eu din fiecare intamplare proasta invat cate ceva. Lasa asta...
      Tot ce stiu e ca imi e dor. Pur si simplu imi e dor. Imi e dor de tine. Imi  dor de noi. Stii..chiar imi lipsesti, imi lipseste sa vorbim zilnic ore intregi, imi lipseste sa fim dragalasi, imi lipseste sa ne alintam, imi lipseste sa te sun si sa ai mereu telefonul pe silcence, imi lipseste sa ne tachinam, imi lipseste sa nu ma mai pot opri din zambit dupa ce vorbim, imi lipseste sa iti spun tie orice problema a mea, imi lipseste sa stiu tot despre tine, imi lipseste sinceritatea ta, imi lipseste ca tu sa fii motivul pt care eu zambesc, imi lipseste dragostea ta.
      Stiu ca mi-am pormis ca o sa te uit. Defapt, chiar asta aveam in gand, imi spuneam ca daca ai ales sa pleci, e foarte bine, tu pierzi, iar mie nu are de ce sa-mi pese. Nu a fost asa. Am crezut ca va fi usor, ziua imi era bine, zambeam, glumeam, insa seara treceam de la extaz la agonie. Asteptam sa vina un baiat, sa ma faca sa ma indragostesc de el si sa uit de tine, da' culmea, tocmai acum nu venea nici unul. Cateva zile chiar mi-a fost bine, bine pe bune, da' cand vorbesc cu tine din nou, am un gol imens.
      Chiar as putea sa ma iert pe mine si pe tine si sa incerc din nou. Incercam* Dar daca ar fi s-o iau asa, tot de tine ar depinde si tu nu vrei sa spui deloc ce simti.
     Pot sa accept totul din nou, doar sa fie bine.