" Amintirea ta ma chinuie. Ma doare atat de mult ca nu esti aici. As vrea sa... Sa uiti de tine macar pentru o clipa, exact cum fac eu mereu. Sa zambesti fara motiv si sa te simti fericit doar pentru ca esti cu mine.
Imi e atat de dor de noptile de vara in care alergam prin ploaie.. Mi-e dor de ore in sir pierdute la telefon.. Sau.. Nu stiu.
Imi e dor pur si simplu de noi. De momentele frumoase, momentelea alea vesnice. Mi-e dor... Parca si acum simt respiratia ta ce se apropie usor de gatul meu... Parca... inca ma mai iubesti. Mdaaaa. Prostii ."
Ultimele ei ganduri...
Dupa asta. NIMIC .
A decis sa plece.. Sa nu se mai intoarca . Doar pentru ca a ramas fara el.
Mdaa. He was the perfect boy . Brunet cu ochii albastrii.. Automat ca a facut-o pe ea sa se indragosteasca .
La inceput a vrut doar sa isi bata joc de ea.. Ea era fata din prima banca, care era atenta la toate orele, decenta si cu bun simt. Insa, mai tarziu el si-a dat seama ca nu e ca celalalte. A observat ca ea nu foloseste ruj roz, mult fond de ten si blush. Pentru ea era de ajuns sa fie naturala pentru ca asa era cea mai frumoasa.
Se apropiau examenele.. Si cum tipu' vroia sa apuce undeva bine, a inceput sa faca medidatii, dar spre surprinderea lui, la meditatii era si Andreea.
La inceput nu a bagat-o in seama... Dar mai tarziu s-a apropiat de ea. Au realizat ca au multe lucruri in comun .
Era sambata. Prima zii de week-end. S-a gandit sa o sune, dar nu a raspuns, lucru ce l-a facut sa se ambitioneze si a mers la ea acasa (stia unde sta deoarece o condusase acasa ).
A batut zgomots la usa si in fata lui s-a afisat o batrana. Era bunica Andreei. Aceasta i-a spus ca Andreea e la spital fiindca nu se simtea tocmai bine. Imediat dupa asta. nici nu si-a dat seama cum, dar se vede in fata spitalului si alearga pe scari catre ea.
Camera 257 .
O vede palida.. trista. Se apropie de ea si o saruta . Ii poveste tot. Ii spune ca acum o iubeste cu adevarat. Ii spune ca ea e perfecta asa cum e si ca nu-l intereseaza ce cred altii .
Bine, zis si facut. Incep amandoi o relatie minunata.. Dar intotdeauna orice e frumos, are sfarsit. (sper sa nu fie asa in cazul meu )
Simteau ca nimic numai merge.. Ea incepuse sa aiva probleme din cauza lui iar el isi pierduse toti prietenii pentru ea.
Prima si ultima cearta . Se cearta doar pentru ca.. El ii spune ca numai merge.
Dupa asta.. Ultimele ei zile. Numai avea motiv sa zambeasca.. Nimci de facut.
Pastilele ...
Nici nu stiu de ce am scris asta . Nici nu
stiu daca o sa-i placa cuiva. Am scris-o
doar pentru ca mi-ar place sa fiu ca
aceasta Andreea. Momentan, traiesc
in visul meu alaturi de el si imi e bine,
chiar foarte bine cu el.
Poate de maine o sa incerc sa fiu mai
realista, doar atunci cand e nevoie. O sa
imi aleg prietenii cu grija si nu o sa mai am
o "cea mai buna prietena" .M-am convins
ca nu prea exista .
Deci, atata timp cat ii am pe ai mei, pe
Robbi si Andra si pe ceilalti
. Numai am nevoie de nimic .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu